Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

Genul liric:

Genul liric cuprinde operele în care, cu ajutorul eului liric, sunt exprimate ideile, gândurile și sentimentele autorului.

Curentul literar:

  • Modernismul se manifestă începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și este un curent literar ale cărui trăsături au fost teoretizate de către Eugen Lovinescu. Acest curent promovează înnoirea literaturii prin desprinderea de trecut.
  • Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” aparține modernismului datorită versului liber, tehnică prin care rima, ritmul și măsura sunt eliminate, datorită noutății prozodiei, dar și datorită ambiguității limbajului.
  • n poezie se regăsesc și elemente de influență expresionistă, precum sentimentul absolutului și exacerbarea eului liric.

Apariția și încadrarea în specia literară:

  • Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” a apărut în anul 1919 și este o artă poetică, care deschide volumul “Poemele luminii”.
  • Această artă poetică conține un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume și viață a autorului, dar și despre menirea sa în Univers și misiunea artei sale.

Tema:

  • Tema este bazată pe metafora “luminii”, reliefată prin antiteza “lumina mea”-“lumina altora”, dar și pe metafora cunoașterii prin iubire.
  • Poezia cuprinde două tipuri de cunoaștere, cea a poetului, cunoașterea luciferică, și cea a celorlalți, cunoașterea paradisiacă.
  • În poezie regăsim motive literare precum “lumină” și “mister”, elemente definitorii pentru tema cunoașterii.

Titlul:

  • Titlul este o metaforă care conturează noțiunea de cunoaștere luciferică, dar și crezul poetului dator de a evidenția “corola de minuni a lumii”, care reprezintă misterele lumii.
  • Prezența eului liric se remarcă încă din primul vers, prin pronumele la persoana I, “eu” și transformă textul poetic într-o confesiune lirică.
  • Verbul la negativ “nu strivesc” reprezintă dorința poetului de a proteja misterele lumii, dar și refuzul înțelegerii altui tip de cunoaștere.
  • Prin imaginea unui cerc, metafora “corola de minuni a lumii” reprezintă absolutul infinit, un întreg al misterelor universale, o imagine a perfecțiunii, prin forma sa ideală.

Compoziția exterioară:

  • Poezia este alcătuită din 20 de versuri, 6 scurte și 14 lungi. Deoarece este prezent versul liber, măsura poeziei variază, cel mai mic vers fiind de două silabe și cel mai mare de 13 silabe.
  • Datorită versului liber, poezia are un ritm interior, care ajută la exprimarea ideilor începute într-un vers mai scurt și continuate într-unul mai lung.
  • Un alt element ajutător pentru libertatea de exprimare a ideilor este tehnica ingambamentului.

Structura de adâncime:

  • Poezia este alcătuită din 3 secvențe, bazate pe antiteza “lumina mea”-“lumina altora”.
  • “Lumina” este un cuvânt cheie și reprezintă cunoașterea.

Prima secvență:

  • Prima secvență reia titlul poeziei și anticipează ideea descrisă, lumina mea. Cunoașterea luciferică este exprimată prin pronumele la persoana I “eu”. Verbele prezente în această secvență sunt la forma negativă “nu strivesc”, “nu ucid”, dar au sens pozitiv și reprezintă protecția autorului față de misterele lumii.
  • Secvența este îmbogățită cu metafore și simboluri. Metafora “corola de minuni a lumii” este formată din simboluri precum “flori”, “ochi”, “buze” și “morminte”. Aceste elemente reprezintă Universul și exprimă atât viața, cât și moartea.

Secvența a doua:

  • Primul vers al secvenței a doua este “Lumina altora”, element al antitezei “lumina mea”-“lumina altora” și reprezintă cele două tipuri de cunoaștere.
  • În această secvență este prezentată atât cunoașterea luciferică, cât și cea paradisiacă. Însă, poetul se împotrivește total cunoașterii paradisiace, spunând despre aceasta că este un element ce “sugrumă vraja nepătrunsului ascuns”, prin distrugerea oricărui mister
  • Trecerea de la planul “alții” la planul “eu”, se face prin conjuncția “dar” și ne introduce în alt plan, unde este prezentată cunoașterea luciferică. Eul exacerbat se evidențiază datorită cunoașterii luciferice, prin repetiția pronumelui personal la persoana I, “eu” și subliniază diferența dintre “eu” și “alții”, dar și iubirea poetului față de “taina lumii”

Secvența a treia:

  • În această secvență este evidențiată din nou, cunoașterea luciferică și este construită sub forma unei concluzii, cu ajutorul conjuncției “căci”, iubirea fiind cea care stă la baza acestui tip de cunoaștere și are rol de a proteja toate minunile lumii, chiar și cele care erau văzute de “alții”, ca fiind negative, deoarece cunoașterea paradisiacă se bazează pe minte, care este în măsură să distrugă orice, în viziunea lui Blaga.

Încheiere:

  • Din punct de vedere stilistic, poezia se axează pe metafora luminii, care poate fi anticipată încă din titlul volumului “Poemele luminii” și reprezintă un simbol al cunoașterii.
  • Blaga compară cunoașterea luciferică cu efectul nocturn și transmite ideea de mister prin sintagme precum “taina nopții” și “neînțelesuri”, în timp ce pentru cunoașterea paradisiacă folosește doar verbe precum “sugrumă”, “ucid”, care transmit violența, ideea de distrugere
  • Lucian Blaga a fost “unul dintre cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre”, așa cum îl caracteriza Eugen Lovinescu.
Post Views: 1,398