Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat
Genul liric:
Genul liric cuprinde operele în care, cu ajutorul eului liric, sunt exprimate ideile, gândurile și sentimentele autorului.
Curentul literar:
- Tradiționalismul este un curent literar apărut în România, dar care s-a manifestat și pe restul teritoriului european în perioada interbelică. Acest curent conține 3 nuclee tradiționaliste: sămănătorismul, poporanismul și gândirismul, prezente în literatura română.
- Tradiționalismul are ca trăsături: respingerea tuturor tendințelor moderne, temele rurale, prezența religiei și a credinței, idealizarea țăranului român, surse de inspirație precum folclorul și istoria, dar și valorificarea trecutului ca modalitate artistică.
- Poezia “Aci sosi pe vremuri”, aparține tradiționalismului datorită valorificării trecutului, a prezenței religiei și credinței, dar și datorită narării din amintiri, a două povești de iubire, folosindu-se un ton melancolic.
Apariția și încadrarea în specia literară:
- “Aci sosi pe vremuri” a apărut în anul 1923, în volumul “Pe Argeș în sus”,care este alcătuit din 3 cicluri:”Florica”, “Trecutul viu” și “Bătrânii”.Poezia este încadrată în cel de-al doilea ciclu
- Poemele acestui volum se încadrează în specia “elegie”, datorită melancolie
Tema:
Tema poeziei este trecerea timpului, însă o subtemă a poeziei este iubirea. Cele două teme se completează prin intermediul amintirilor, deoarece timpul trecut nu se mai poate recupera, dar amintirile pot readuce momentele, locurile sau chiar persoanele dragi
Titlul:
- Titlul poeziei ne indică atât spațiul, cât și timpul. Este format dintr-o sintagmă prin forma regională a adverbului de loc “aci”, verbul la timpul perfect simplu “sosi” și adverbul de timp “pe vremuri”.
- “Aci” reprezintă “casa amintirii”, un loc ce poate fi accesat doar prin intermediul memoriei
- “Sosi”, datorită timpului perfect simplu, reprezintă o acțiune recent încheiată
- “Pe vremuri”, în ciuda verbului la perfect simplu, care reprezintă o acțiune recent încheiată, sugerează o perioadă încheiată cu mult timp în urmă, accesibilă tot prin intermediul amintirii.
- Întreaga sintagmă care ne descrie trecerea timpului, reprezintă nostalgia și bucuria de reîntoarcere în acea perioadă.
Compoziția exterioară:
- Poezia este alcătuită din 19 distihuri (o alăturare de două versuri) și un vers liber, care concluzionează.
- Măsura poeziei este de 13-14 silabe, cu un ritm iambic, o rimă împerecheată și un lirism obiectiv.
Structura de adâncime:
Poezia este structurată în 4 secvențe lirice
Prima secvență:
- Prima secvență cuprinde primele 3 distihuri și descrie spațiul metaforei “casa amintirii”. Spațiul țărănesc al casei este descris cu ajutorul elementelor: “pridvorul”, “obloanele” și “hornul”.
- Trecerea timpului, dar și părăsirea locului copilăriei sunt sugerate prin versurile “Păienjeni zăbreliră și poartă și zăvor”, respectiv “hornul nu mai trage alene din ciubuc”
- Vremea “amintirii” ne este conturată în ultimele 3 versuri ale secvenței: “De când luptară-n codru și poteri, și haiduci/ În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii/ Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.”.
A doua secvență:
- A doua secvență cuprinde distihurile 4-10, unde bunicii, protagoniștii primei povești de iubire, sunt portretizați.
- Bunica Calyopi este descrisă în mod direct în versul “Sări, subțire-o fată în largă crinolină”, în timp ce bunicul este portretizat atât direct în versul “Nerăbdător bunicul pândise de la scară”, așteptându-și iubita care sosea cu “Berlina legănată prin lanuri de secară”, cât și indirect, prin acțiunile sale cu o conotație romantică “Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac/ Bunicul meu desigur i-a recitat “Le lac”./ Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,/ Îi spuse “Sburătorul” de-un tânăr Eliad”
- Povestea celor doi este “ca-n basme”, unde el, îndrăgostit recită, în timp ce iubita “ ascultă tăcută, cu ochi de peruzea…”. Epitetul “ochi de peruzea”, atribuit bunicii, reprezintă armonia spirituală, posibilitatea sufletului de a se exprima mai mult, devenind un simbol al privirii protectoare a femeii, prin caracteristicile pietrei de culoare turcoaz
- Întâlnirea celor doi îndrăgostiți are loc într-un cadru romantic, noaptea “sub lună”, unde cei doi priveau “câmpia ca un lac”. Deși poezia nu aparține romantismului, sunt folosite elemente ale naturii precum luna(“sub lună”) și lacul(“câmpia ca un lac”-comparație), ce creează cadrul de factură romantică din poeziile pe tema iubirii.
- Imaginea auditivă “departe, un clopot a sunat”, mărește incertitudinea, deoarece poate anunța atât fericire, cât și tristețe, fiind un eveniment “de nuntă sau de moarte”, care simbolizează trecerea timpului prin evenimentele firești vieții, precum împlinirea în dragoste prin nuntă, cât și finalul inevitabil, moartea.
- Cei doi tineri, deși sunt conștienți că nu sunt veșnici precum “turnul vechi din sat”, care a fost acolo în timpurile lor, dar va fi și după, ceea ce simbolizează continuitate, aleg să trăiască momentul, dorinduși veșnicia, atunci când, “în clipa asta simțeau c-o să rămână.”. Însă, neiertătorul timp ne aduce în zilele în care “De mult e mort bunicul, bunica e bătrână”.
Secvența a treia:
- A treia secvență cuprinde distihurile 11-18 și debutează cu o mirare pe tema trecerii timpului, care realizează legătura dintre timpul trecut și cel prezent: “Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete/Te vezi aievea numai în ștersele portrete./Te recunoști în ele, dar nu și-n fața ta,/Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poți uita…”.
- Tot aici se face trecerea și de la prima poveste de dragoste la cea de-a doua. Este surprins momentul în care nepotul se desprinde de perioada copilăriei și ia rolul tânărului îndrăgostit
- Datorită legăturii dintre generații se realizează comparații între cele două cupluri de protagoniști, care deși trăiesc perioade diferite, reușesc să se asemene între ei. În timp ce fata cu “ochi de ametist”, sosește precum bunica: “Ca ieri sosi bunica…și acum tu:/Pe urmele berlinei trăsura ta stătu./Același drum te-aduse prin lanul de secară/Ca dânsa, tragi în dreptul pridvorului, la scară./Subțire, calci nisipul pe care ea sări.”.Tânărul folosește tehnicile bunicului pentru a adăuga o notă romantică, prin recitarea versurilor din poeme ce aparțin curentului simbolism, precum “Balada lunei”, de Horia Furtună și poeme de Francis Jammes.
- Cadrul rămâne și el același, de factură romantică, prin prezența elementelor de natură precum “luna”, “noaptea” și “lanuri de secară”
Secvența a patra:
- Cuprinde distihul 19 și versul liber. Acestea întăresc ideea trecerii timpului, prin reluarea imaginii auditive creată de clopot “departe, un clopot a sunat/Același clopot poate, în turnul vechi din sat…”. Sunt reamintite și cele două posibile evenimente prevestite: “De nuntă sau de moarte”, dar și locul, care spre deosebire de protagoniști, este neschimbat “în turnul vechi din sat…”. Cele două evenimente își păstrează simbolistica, nunta însemnând împlinirea iubirii, iar moartea, sfârșitul inevitabil, dar asumat
Indici spațiali și temporali:
- Acțiunea se petrece pe două planuri, cel al trecutului și cel al prezentului. Relația de simetrie dintre indicii temporali “atunci” și “acum”, are rolul de a accentua ideea trecerii timpului și a ciclului normal al vieții.
- Ca și indici spațiali avem “lanurile de secară” și “casa amintirii”, care reprezintă casa copilăriei, dar și “turnul vechi din sat”.
Încheiere:
Datorită termenilor specifici, ai cadrului țărănesc, al limbajului de factură populară, cât și a idilizării trecutului, poezia “Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat, se încadrează în estetica tradiționalistă, poetul fiind cel care se declară unul dintre cei care a păstrat tradiția “vie”, “adâncă, originală, autohtonă”, cel care “se confruntă cu însuși sufletul profund, sufletul etnic”