Enigma Otiliei de George Călinescu
Genul epic:
Genul epic cuprinde toate operele literare, în care cu ajutorul acțiunii și al personajelor care participă la acțiune, sunt exprimate în mod indirect gândurile și sentimentele autorului.
Curentul literar:
- Realismul este un curent literar apărut în Franța, în secolul al XIX-lea a cărui principală trăsătură este reflectarea realității într-un mod obiectiv.
- Alte trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei “Moara cu noroc” în acest curent sunt impunerea unor categorii de personaje, precum parvenitul, folosirea reflecției morale și analizei psihologice, perspectiva narativă obiectivă cu un narator omniscient, dar și ordinea cronologică a evenimentelor.
Specia literară:
- Nuvela este o specie literară a genului epic în proză, cu întindere medie, un singur fir narativ și un număr redus de personaje, în care evenimentele sunt expuse într-un mod obiectiv.
- “Moara cu noroc” este o nuvelă, deoarece spațiul și timpul sunt clar precizate, se urmărește un singur fir narativ, evenimentele se petrec în ordine cronologică, naratorul este obiectiv, iar opera este împărțită pe capitole.
- Opera se încadrează atât la nuvelă psihologică, deoarece este accentuat conflictul interior, dar și la cea realistă, deoarece spațiul și timpul sunt definite, are o morală, iar viziunea autorului este obiectivă.
Apariția:
Opera “Moara cu noroc” a apărut în anul 1881, în volumul “Novele din popor”.
Tema:
Tema nuvelei este ilustrată de repercusiunile pe care le are setea de bani asupra destinului omului.
Titlul:
- Titlul “Moara cu noroc” este format din două substantive comune și un cuvânt de legătură, care formează o metaforă.
- Acesta este un topos literar și ne prezintă locul unde se va desfășura acțiunea.
- Moara reprezintă un loc al ghinionului, deoarece are rolul de a măcina prin mișcarea sa permanentă, sugerând degradarea sufletului.
- Norocul acestui loc este doar aparent, deoarece se transformă în ghinion, iar întreaga sintagmă este o ironie.
Viziunea autorului:
- Viziunea autorului este expusă în incipit, prin vorbele bătrânei: “Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”
- Conform acestor cuvinte, omul trebuie să se mulțumească cu ce are, fără să fie lacom, deoarece omenia și fericirea sunt cele mai mari bogății astfel că, cei care nu respectă aceste norme etice vor fi pedepsiți
Perspectiva narativă:
- Perspectiva narativă este obiectivă (la persoana a treia).
- Naratorul este omniscient, omniprezent și omnipotent.
Conflictul:
- În această nuvelă există conflict interior, dar și exterior.
- Conflictul interior este purtat de către Ghiță din cauza luptei interioare dintre setea de bani și rațiune.
- Conflictele exterioare sunt mai numeroase și se poartă între Ghiță și Ana, Ghiță și Lică, Ghiță și autorități
Repere spațiale și temporale:
Acțiunea se petrece în secolul al XIX-lea, pe parcursul unui an, de la Sfântul Gheorghe până la Paște, în Ardeal, respectiv la casa părintească a Anei, la cârciuma “Moara cu noroc”, pe drumul spre Ineu, în pădure și la Judecătoria Ineu.
Limbajul artistic:
- Limbajul artistic al nuvelei se caracterizează prin sobrietatea stilului și concizia clasică a exprimării.
- Acest limbaj este apropiat graiului vorbit, fiind folosite regionalisme.
- Se îmbină 3 stiluri: cel direct, cel indirect și cel indirect liber, care se caracterizează prin reproducerea gândurilor personajelor, la persoana a treia
Construcția operei:
- Nuvela prezintă evenimente petrecute într-o ordine cronologică, fiind împărțită în 17 capitole numerotate cu cifre romane, fără titlu.
- Este o nuvelă clasică, echilibrată, completă, cu o structură închisă.
Momentele subiectului:
Expozițiunea:
- Expozițiunea exprimă vorbele bătrânei, care fixează conflictul între mentalitățită misterul feminității.
- Plasează indicii spațiali și temporali, respectiv Ardeal, sfârșitul secolului al XIX-lea.
- Ne prezintă dorința lui Ghiță de a lua cârciuma “Moara cu noroc” în posesia sa și de a-și depăși statutul de cizmar.
Intriga:
- Intriga este momentul apariției lui Lică Sămădăul la cârciuma “Moara cu noroc”, care odată ajuns își prezintă regulile, sugerând că toți trebuie să i se supună.
Desfășurarea acțiunii: este compusă din următoarele momente:
- Momentul compromisurilor făcute de către Ghiță pentru prietenia cu Lică, respectiv dezumanizarea sa determinată de setea de bani și distanțarea de familie
- Momentele alegerilor făcute de către Ghiță, care are de ales între a rămâne la moară sau a pleca, dar și între a-l ajuta pe Pintea sau a-l proteja pe Lică.
- Greșeala Anei săvârșită la îndemnul soțului.
Punctul culminant: este compus din următoarele momente:
- Momentul răbufnirii lui Ghiță, care ajuns la ultima treaptă a dezumanizării, își ucide soția pentru greșeala pe care el a susținut-o să o săvârșească și îl denunță pe Lică
- Uciderea lui Ghiță de către Răuț.
- Jefuirea cârciumii de către Lică și supușii săi.
- Urmărirea lui Lică Sămădăul de către jandarmi și sinuciderea lui.
Deznodământul: este compus din următoarele momente:
- Întoarcerea bătrânei și a copiilor la cârciumă, care descoperă că “Moara cu noroc”, un loc care avea nevoie de o purificare, a fost mistuită de flăcări și este convinsă că a fost pedeapsa pentru lăcomia ginerelui său.
- Plecarea femeii și a copiilor, ceea ce reprezintă un nou început, departe de acel loc ghinionist.
Caracterizări:
Ghiță:
- Ghiță este personaj principal al nuvelei, un personaj rotund, complex
- El este soțul Anei, familist, cizmar cinstit, dar dorește mai mulți bani.
- Din dorința de a face mai mulți bani devine cârciumar.
- Deși este sfătuit de către soacra sa să nu ia în arendă cârciuma și să se mulțumească cu ceea ce are, el nu o ascultă.
- Începutul la cârciuma este bun, deoarece Ghiță este om harnic, dar situația se schimbă la apariția sămădăului, când în mintea lui Ghiță încep sa apară “gânduri grele”
- La început dorește să se ferească de Lică, dar acest lucru este imposibil.
- Ghiță simte că se implică în afaceri necinstite cu Lică, dar fără ca Ana să știe, ceea ce duce la îndepărtarea de familie: “acum el se făcuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orșice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai nainte, ci râdea cu hohot, încât îți venea să te sperii de el, iar când se mai hârjonea câteodată cu dânsa, își pierdea lesne cumpătul și-i lăsa urme vinete pe braț.”
- Este un personaj orgolios, așa că după o ceartă cu Ana “ar fi voit să meargă la ea, s-o împace, dar nu putea; era în el ceva ce nu-l lăsa și așa ieși afară, ca să fie singur cu gândurile sale”.
- Ghiță este egoist și o împinge pe Ana în brațele lui Lică pentru a-și atinge scopurile.
- Acesta nu se implică doar în afaceri necinstite, ci este și complice la jaf și crimă.
- Ghiță este mincinos, deoarece jură strâmb pentru Lică.
- Este ipocrit atunci când vrea să-l denunțe pe Lică, dar se gândește că ar mai putea câștiga de pe urma lui.
- Se autocaracterizează ca fiind un “om necinstit”, lucru de care nu este mândru, dar dă vina pe destin pentru asta, spunând “ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea”
- n final, toate acestea formează trăsătura principală a personajului, dezumanizarea, care ajunge la treapta finală, atunci când Ghiță o omoară pe Ana, soția sa.
- Destinul îl aduce în momentul în care trebuie să plătească pentru cele făcute, astfel că este ucis de către Răuț.
Lică Sămădăul:
- Lică este un personaj secundar, negativ, realist și plat, deoarece acesta nici nu evoluează, nici nu involuează.
- Este “un om la 36 de ani, înalt, uscațiv și supt la față, cu mustața lungă, cu ochii mici și verzi și sprâncenele dese și împreunate la mijloc. Lică era porcar, însă dintre cei ce poartă cămașă subțire și albă ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint și bici de carmajin, cu codoriștea de os împodobit cu flori tăiate și cu ghintuțele de aur”.
- Lică este un spirit satanic, dominator “om cu stare care poate să plătească grăsunii pierduți ori furați”.
- Este “mai ales om aspru și neîndurat”, despre care se cunoaște că “știe toate înfundăturile, cunoaște pe toți oamenii buni și mai ales pe cei răi”
- El “știe să afle urechea grăsunului pripăsit chiar și din oala cu varză”, iar toată lumea avea frică de el.
- Lică este autoritar și se prezintă într-un mod brutal “Eu sunt Lică Sămădăul, multe se zic despre mine și multe vor fi adevărate și multe scornite”.
- El îi impune lui Ghiță să-l anunțe despre ce se întâmplă “de la mine nimeni nu cutează să fure, ba să-l ferească Dumnezeu pe acela care aș crede să-l pot bănui. Eu voiesc sa știu totdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe-aici, cine ce zice și cine ce face și voiesc ca nimeni afară de mine să nu știe. Cred că ne-am înțeles!”
- Lică se ghidează după propriile legi, nu după cele ale statului și profită de cei care îl protejează.
- Este un simbol al dezumanizării și mizează pe setea de bani a lui Ghiță.
- Acesta reușește să o cucerească și pe Ana, care se temea de el și îl numește “om rău și primejdios”. Ea își avertizează soțul că Lică este primejdios, ceea ce reiese din faptul că “se vede din ochii lui, din rânjetul lui și mai ales din căutătura ce are, când își roade mustața cu dinții.”
- Lică este responsabil de înșelătorii, jafuri, crime și nu are remușcări atunci când îi povestește lui Ghiță cum a omorât și primul și al doilea om, apoi începe să o facă cu plăcere “plăcerea de a lovi pe omul care te supară, de a-l lovi tare ca să-l sfărâmi când te-a atins cu o vorbă ori cu o privire, de a răsplăti însutit și înmiit”
- După uciderea lui Ghiță, Lică poruncește să se dea foc cârciumii “Moara cu noroc”, pe care o jefuise și se ascunde de Pintea.
- Pentru a nu fi prins, acesta alege să se sinucidă “împrejurul său, își ținti ochii la un stejar uscat ce stetea la depărtare de vreo 50 de pași, scrâșni din dinți, apoi își încordă toate puterile și se repezi înainte. Pintea îl găsi cu capul sfărâmat la tulpina stejarului”. Acest mod de sinucidere exprimă orgoliul său.
Relația dintre personaje:
Prima scenă:
- Prima scenă relevantă este cea în care Lică și Ghiță vorbesc despre prietenie și afaceri, moment în care Lică îi mărturisește lui Ghiță cum a ucis o bătrână pentru a o jefui, iar acesta îi spune “tu nu ești om Lică, ci diavol”
- Atunci acesta îi dezvăluie ce a vrut să facă și a reușit “Tu ești om cinstit Ghiță, și am făcut din tine vinovat”.
- El mărturisește că nu l-a privit pe Ghiță decât ca pe o slugă și a reușit să-l domine “Pe om nu-l stăpânești decât cu păcatele lui, și tot omul are păcate, numai că unul le ascunde mai bine. Ca să le dea mai lesne pe față, caută-i slăbiciunea, fă-l să și-o deie de gol și faci cu el ce vrei, căci unul se mânie, altul se rușinează, al treilea se zăpăcește, dar nu e nici unul care nu-și pierde bunul cumpăt și mintea toată”
- Astfel el își recunoaște adevăratul său scop
A doua scenă:
- A doua scenă relevantă este cea în care Lică o ia la dans pe Ana și o sărută în fața lui Ghiță.
- După această scenă, Lică dorește să rămână singur cu Ana, iar Ghiță îi îndeplinește dorința, astfel că o împinge pe Ana în brațele lui.
- Ana este atrasă de Lică, astfel Ghiță este de tot dominat de către Lică și ajunge la ultima treaptă a dezumanizării, când o ucide pe Ana din gelozia apărută din cauza relației dintre ea și Lică.
Încheiere:
Nuvela “Moara cu noroc”, caracterizată de către George Călinescu ca fiind “o nuvelă solidă cu subiect de roman” înglobează atât elementele unei nuvele realiste cât și ale unei nuvele psihologice, având astfel o valoare excepțională.