Moromeții de Marin Preda

Genul epic:

Genul epic cuprinde toate operele literare, în care cu ajutorul acțiunii și al personajelor care participă la acțiune, sunt exprimate în mod indirect gândurile și sentimentele autorului.

Specia literară:

  • Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă desfășurată pe mai multe planuri narative, conflicte puternice și un număr mare de personaje
  • Opera “Moromeții” este un roman realist, psihologic, datorită analizei vieții sociale de la sat, respectiv asupra unei familii destrămate, iar apoi a comunității.

Apariția:

Romanul “Moromeții” este alcătuit din două volume. Primul volum a apărut în anul 1955, iar al doilea în anul 1967.

Tema:

  • Tema principală a romanului “Moromeții” este familia, fiind urmărit firul destrămării acesteia.
  • Subtemele romanului sunt viața socială de la sat, paternitatea, timpul, istoria, libertatea și constrângerea

Titlul:

Titlul romanului este un substantiv propriu, care anunță tema, familia, accentul fiind pus pe familia Moromete, deoarece sunt prezentate conflictele acestei familii, dar și gospodăria și pământurile, imagini prin intermediul cărora este prezentată viața la sat, înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, dar și după acesta, fiind urmărite schimbările din această perioadă.

Viziunea despre lume:

Viziunea despre lume a autorului este exprimată prin intermediul personajului Ilie Moromete. Cu ajutorul acestui personaj și a relației sale cu timpul, Marin Preda își exprimă neputința transmiterii datinilor țărănești, care va avea ca urmare dispariția țărănimii tradiționale, aceasta fiind una dintre cele mai prestigioase probleme ale existenței românești de la mijlocul secolului al XX-lea

Perspectiva narativă:

  • În romanul “Moromeții” există două perspective narative
  • Perspectiva narativă obiectivă se face prin intermediul unui narator omniscient.
  • Perspectiva narativă subiectivă se face prin intermediul personajelor, respectiv în primul volum prin intermediul lui Ilie Moromete, iar în cel de-al doilea prin intermediul fiilor săi, dar și a personajelormartori ai evenimentelor.

Conflictul:

  • Conflictul interior este în sufletul lui Moromete, fiind un conflict între individ, timp și istorie.
  • Conflictele exterioare sunt între:
    • Moromete și cei 3 fii, care doreau să plece la oraș pentru a se îmbogăți rapid.
    • Copiii din cele două căsătorii ale lui Moromete.
    • Moromete și Catrina, deoarece Catrina voia ca Moromete să se țină de cuvânt și să-i treacă casa pe numele ei.
    • Niculae și tatăl său, Moromete, deoarece acesta nu voia să-l lase la școală.
    • Moromete și sora sa, Guica, deoarece aceasta își dorea ca fratele ei să nu se recăsătorească, astfel ei i-ar fi rămas casa și nu ar fi fost singură la bătrânețe

Repere temporale și spațiale:

Acțiunea se petrece în satul Siliștea-Gumești, în primul volum fiind prezentată perioada anului 1937, respectiv de la începutul verii până în toamnă, iar în cel de-al doilea volum fiind prezentată atât perioada de dinainte și după declanșarea războiului, cât și anii 1950, fiind prezentate toate schimbările suferite de către țărani din cauza comunismului.

Construcția operei:

Romanul “Moromeții” este alcătuit din două volume.

Primul volum:

  • Primul volum este alcătuit în ordinea axei timpului și are o structură închisă, formată din 3 părți.
  • Cele 3 părți cuprind 29, 18 și 29 de capitole.
  • Prima parte are o durată scurtă, respectiv de sâmbătă seară, până duminică noaptea. În această parte este surprinsă întoarcerea Moromețiilor de la câmp, dar și fuga fiicei lui Tudor Bălosul, Polina, cu Birică.
  • A doua parte este construită cu ajutorul tehnicii mozaicului și prezintă câteva familii din SilișteaGumești, însă accentul rămâne pe familia Moromețiilor
  • A treia parte este alcătuită din două scene importante: scena secerișului și cea a conflictului dintre Moromete și fiii săi.

Incipitul:

  • Incipitul fixează tema timpului, pe care îl împarte în două momente.
  • Există un timp subiectiv, în care Moromete nu acceptă problemele pe care le are sau le ignoră și speră că vor veni timpuri mai bune. Timpul este răbdător: “În Câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea celui deal Doilea Război Mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte mari.”
  • Există și un timp obiectiv, din vara până în toamna anului 1937, încărcat cu schimbări pentru toate familile societății românești, în special familia Moromete.

Finalul:

  • În finalul romanului, timpul arată iluzia creată, că timpul ar avea răbdare: “Trei ani mai târziu, avea să izbucnească cel de-al Doilea Război Mondial. Timpul nu mai avea răbdare”. Acest timp reprezintă un moment critic pentru Moromete, care este nevoit să se adapteze la noi vremuri. Pentru a se adapta, el vinde o bucată din pământul său, ceea ce îl afectează drastic din punct de vedere spiritual. În urma acestei schimbări, el a devenit “îndepărtat și nepăsător”.

Scene importante:

  • Scena cinei – prin poziția membrilor familiei la masă se stabilește statutul lor, dar anticipează și destinul acestora: “Moromeții mâncau în tindă, la o masă joasă și rotundă pe niște scăunele cât palma.”. Copiii din cele două căsătorii prin așezarea lor, par a forma două tabere. Catrina împreună cu Tita, Ilinca și Niculae, copiii săi și a lui Moromete, stăteau “lângă vatră”, simbol al unității familiei, în timp ce Paraschiv, Nilă și Achim, “stăteau pe partea dinafară a tindei, ca și când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă și să plece afară”, ceea ce anticipă plecarea lor de acasă. Liderul familiei, ocupă un loc special, care sugerează superioritatea și puterea acestuia: “Moromete sta parcă deasupra tuturor. Locul lui era pe pragul celei de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare. Toți ceilalți stăteau umăr lângă umăr, înghesuiți, masa fiind prea mică… El ședea bine pe pragul lui, putea să se miște în voie”.
  • Scena tăierii salcâmului – tăierea salcâmului și căderea acestuia semnifică destinul familiei Moromete. Când Tudor Bălosu îl întreabă pe Moromete dacă vinde salcâmul, acesta îi răspunde “Să ții minte că la noapte o să plouă”. Această replică reprezintă speranța lui Moromete, că datorită ploii, grâul va crește și va putea să-l vândă pentru a-și achita datoriile. Din cauză că nu s-a împlinit dorința lui Moromete de a crește grâul, el este nevoit să taie salcâmul, care reprezintă echilibrul familiei, dar și economia ei. Căderea copacului simbolizează destrămarea familiei atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere spiritual.

Al doilea volum:

  • În cel de-al doilea volum sunt reluate personajele primului, fiind urmărit în continuare destinul acestora.
  • În acest volum este prezentată viața socială din Siliștea Gumești de după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
  • Acest volum are 5 părți, care cuprind un total de 91 de capitole împărțite astfel 23, 20, 22, 13 și 13 capitole.
  • Prima parte sugerează perioada aniilor 1937-1947 și prezintă noua călătorie spirituală a lui Moromete care merge la București pentru a-și convinge fiii să se întoarcă acasă, dar este refuzat, iar apoi decide să nu îl mai lase pe Niculae să își continue studiile. Tot în această parte este prezentat războiul de la început până când se încheie, moartea lui Nilă, atitudinea lui Niculae după finalizarea războiului, cearta dintre Moromete și soția sa, care decide să meargă să locuiască cu fiica sa Marița, trimiterea lui Niculae ca membru de partid.
  • Partea a doua surprinde discuțiile pe tema politică din tinda locuinței lui Moromete. În această parte, datorită funcției sale, Niculae devine inițiatorul.
  • Partea a treia prezintă secerișul și treieratul, povestea de dragoste a lui Niculae cu Mărioara a lui Adam Fântână, indignarea țăranilor, sosirea milițienilor și finalizarea conflictelor.
  • Partea a patra surprinde revenirea Catrinăi în casa conjugală și ședința de partid cu prim-secretarul.
  • Ultima parte înglobează povestea de dragoste a lui Moromete și a Rădiței, reușita lui Niculae de a ajunge inginer horticultor, discuțiile lui Moromete cu Țugurlan, pe care încearcă să-l convingă să ajungă primar, moartea lui Moromete.

Incipitul și finalul:

  • Incipitul și finalul celui de-al doilea volum prezintă destinul lui Moromete. Dacă în incipit naratorul se întreabă “În bine sau în rău se schimbase Moromete?”, finalul prezintă înfrângerea acestuia, deoarece odată cu moartea lui se pierde și tradiția
  • Chiar dacă de-a lungul timpului între Niculae și Moromete au existat neînțelegeri, acesta păstrează vie amintirea tatălui său.
  • Finalul prezintă visul lui Niculae, stăpânit de personalitatea puternică a tatălui său: “în lumina veșniciei zilei de vară care scaldă bătătura și salcâmii de acasă apăru chiar tatăl său din grădină și o luă spre poarta de la drum cu mersul lui ciudat care îți spunea că de acolo de unde vine e greu să-ți spună ce a fost, dar de acolo de unde se duce s-ar putea să se întoarcă cu un rezultat.”.
  • Această imagine oferă nostalgie celui de-al doilea volum.

Scene importante:

  • Scena călătoriei la București- în urma primirii unei scrisori de la fiii săi, prin care află că Nilă este portar la bloc, Paraschiv sudor la tramvaie, iar Achim deține un magazin alimentar, Moromete decide să plece la București. Acesta încearcă să-și convingă fiii să se întoarcă la sat, acasă, însă aceștia refuză, fiind mulțumiți cu noua lor viața de la oraș.
  • Schimbarea lui Moromete- odată cu plecarea fiilor, autoritatea lui Moromete scade în familia sa. Între el și Catrina apar certuri din cauza încercării lui Moromete de a-și aduce fii acasă, dar și din cauză că Moromete nu respectă înțelegerea de a-i înapoia pogoanele sale de pământ. În urma acestei dispute, Catrina îl părăsește pe Moromete și se mută la fiica sa din prima căsătorie. Comportamentul său se schimbase și față de oamenii din sat, de prietenii săi. Moromete “nu se mai împăcase nici până azi” cu Cocoșilă, iar cu Dumitru lui Nae și cu Iocan nu mai ținea legătura. Însă, în anul 1950 destinul lui Moromete se schimbă. Acesta își face prieteni noi, își respectă din nou principiile sale de țăran fidel și chiar începe o nouă poveste de dragoste cu Fica.
  • Destinul lui Niculae- în acest volum, Niculae este surprins mai des. Dacă în primul volum acesta își căuta drumul în viață, trăind perioada adolescenței, volumul al doilea îl surprinde silit de tată să renunțe la școală, dar totuși reușește apoi să urmeze cursurile școlii de partid și să ajungă activist. Acesta are conflicte cu grupul comuniștilor din sat, iar atunci când devine responsabil cu supravegherea strângerii de cote și predarea lor către stat, Niculae întâmpină dificultăți în organizare, din cauza intrigilor celor din sat.
  • Scena morții lui Moromete- această scenă încheie volumul al doilea și simbolizează atât un sfârșit firesc al ființei umane, cât și sfârșitul simbolic al tradiției.

Caracterizări:

Ilie Moromete:

  • Ilie Moromete este personajul principal al romanului și are rol de reflector în primul volum.
  • El este un reprezentant tipic al țărănimii patriarhale, fiind numit de către critica literară “cel din urmă țăran”.
  • Această însușire a dobândit-o deoarece traiul său de zi cu zi este asigurat din munca cu pământul.
  • În incipitul romanului, Moromete este prezentat în mijlocul familiei sale, parcă deasupra tuturor, ceea ce creează imaginea sa ca lider al familiei
  • Această imagine a superiorității este creată chiar și în ciuda conflictelor familiale.
  • Moromete era visător și dornic de comunicare: “Moromete stătea pe stănoaga podiștei și se uita peste drum. Stătea degeaba, nu se uita în mod deosebit, dar pe fața lui se vedea că n-ar fi rău dacă s-ar ivi cineva.”.
  • Moromete este o fire complexă, uneori ironică, de exemplu atunci când este întrebat de către Nilă care este motivul pentru care taie salcâmul, iar acesta îi răspunde “Așa ca să se mire proștii!”
  • O altă trăsătură a lui Moromete este disimularea, în momentul în care este nevoit să plătească fonciirea, iar prin protest reușește să amâne plata, dar și când este întrebat de către Tudor Bălosul dacă vinde salcâmul, prin răspunsul său “Să ții minte că la noapte o să plouă.”, ploaia fiind așteptată în speranța că grâul va crește, iar din vânzarea lui va achita datoriile, astfel evită să dea un răspuns concret.
  • Moromete este atașat de pământul său, care pentru el are o însemnătate materială, dar și spirituală, și fiindca fiii săi vedeau pământul doar ca pe un mijloc de unde pot obține un venit, apar conflicte familiare care duc la destrămarea familiei.
  • Fiind un adept al tehnicii amânării, Moromete devine martor al destrămării familiei sale, dar se află în incapacitatea de a acționa.
  • La plecarea fiilor săi, prin monologul interior, tatăl iubitor își arată reflexivitatea, iar prin autoanaliză dă dovadă de inteligență
  • Primul volum se încheie cu o imagine a lui Moromete care este trist, dezamăgit de cei în care avea cea mai mare încredere.
  • Prin autocaracterizare este evidențiată firea liberă a lui Moromete: “Domnule, eu totdeauna am dus o viață independentă!”.
  • El este caracterizat în mod direct astfel: “Era cu zece ani mai mare decât Catrina și acum avea acea vârstă între tinerețe și bătrânețe când numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva.”

Niculae Moromete:

  • Niculae Moromete este fiul lui Ilie Moromete din cea de-a doua căsătorie, cu Catrina și cel mai mic membru al familiei.
  • Inițial acesta nu se încadrează în tiparul Moromeților, deoarece pentru el cel mai important lucru era școala
  • Niculae îi spune tatălui său “Eu îmi caut eul meu”, fiind un personaj în formare.
  • Niculae este “un băiat de vreo doisprezece ani. Avea capul gol și cămașa de pe el era ferfenită. Picioarele goale erau pline de zgârieturi vechi cu urme de sânge închegat cu praf.”
  • Niculae se află în antiteză cu ceilalți frați ai săi, deoarece este mult mai harnic, iar dorința sa cea mai mare era să meargă la școală, ceea ce familia considera doar o cheltuială în plus pentru familie.
  • Încă de mic Niculae are responsabilitățile unui adult, fiind trimis cu oile, iar din cauza oii Bisisica, acesta întâmpină momente grele. Niculae are un moment când se aseamănă cu tatăl său, atunci când lucrau la o poartă, iar el întinde către Paraschiv, care nu era atent, cuiele cu partea ascuțită
  • Niculae era dornic să audă poveștile tatălui său.
  • Fiind cel mai mic din familie, dar și din cauză că era copil din cea de-a doua căsătorie, fiii cei mari ai lui Moromete, îl necăjeau permanent, astfel că “Vrând-nevrând, învățase să se lupte și să se bată cu ciomagul.”
  • Mama sa, Catrina, era cea care îi înțelegea dorința de a merge la școală și îl susținea, însă tatăl său se împotrivea, până la plecarea fiilor cei mari, când decide să-i plătească școlarizarea.
  • Niculae își admira tatăl în ciuda tuturor celor întâmplate, iar în finalul celui de-al doilea volum, acesta păstrează vie amintirea tatălui.

Relația dintre personaje:

  • Relația tată-fiu dintre cei doi întâmpină momente dificile, deoarece nu au o relație strânsă, iar pentru Niculae cel mai important lucru este școala, în timp ce pentru tatăl său școlarizarea lui însemna doar o cheltuială în plus, care nu era deloc necesară
  • Conflictele din cauza părerilor diferite ale celor doi apar și în cel de-al doilea volum, deoarece Niculae, devine activist de partid și susține mișcarea comunistă, în timp ce tatăl său este conservator și apără valorile satului tradițional și proprietatea.

Prima secvență:

  • Prima secvență importantă pentru relația dintre cei doi este cea a serbării.
  • Atunci când Niculae termină clasa a patra, Moromete este prezent la serbare, unde află cu surprindere că fiul său pe care îl credea repetent, este de fapt premiant. Este atât de surprins încât întreabă “- Cocoșilă! Mă ăla nu e Niculae al meu?”.
  • Deși este surprins și mândru de fiul său, Moromete nu vrea să-și afișeze trăirile, astfel se arată preocupat de lucruri precum pălăria lui Niculae “Săracul de el, nu i-am luat deloc o pălărie și uite că nu e învățat s-o poarte, stă cu ea pe cap.”. Această replică sugerează sentimentul de vinovăție care îl cuprinde pe Moromete.

A doua secvență:

  • A doua secvență importantă pentru relația dintre cei doi este cea în care stau pe prispă, iar Niculae, pasionat de citit, stătea cu o carte în mână, în timp ce tatăl său se gândea la el.
  • Atunci, Moromete își întreabă fiul dacă dorește să-și continue studiile, răspunsul fiind categoric afirmativ, astfel îi oferă fiului său speranța că dorința i se va îndeplini.
  • În ciuda speranței pe care i-o oferise copilului, Moromete îi răspunde într-un mod atât afectuos, cât și grav, că nu are această posibilitate.
  • Această scenă dezvăluie faptul că Moromete era frământat de dorința fiului său, chiar dacă nu era neapărat o prioritate.
  • Chiar dacă nu reprezintă o prioritate, cu trecerea timpului apar schimbări în comportamentul lui Moromete, care după vânzarea unei bucăți de pământ, plătește taxele de școlarizare pentru fiul său
  • Momente importante pentru relația dintre cei doi apar și în volumul al doilea, precum cel al morții lui Moromete, când la capul său nu se afla niciun copil, însă Niculae este cel care merge atât la înmormântare, cât și la parastasul de un an. Acesta păstrează vie amintirea tatălui său și chiar trăiește un vis stăpânit de personalitatea puternică a tatălui său.

Încheiere:

Romanul “Moromeții” de Marin Preda reprezintă o adevărată înnoire a tipologiei rurale, într-o notă originală. Criticul literar Eugen Simion afirmă despre romanul lui Preda că ““Moromeții” este un mare roman prin originalitatea tipologiei și profunzimea creației”

Post Views: 1,921