Riga Crypto și lapona Enigel

Ion Barbu

Genul liric:

Genul liric cuprinde operele literare în care, cu ajutorul eului liric, sunt exprimate ideile, gândurile și sentimentele autorului.

Îmbinarea elementelor:

Opera îmbină elemente lirice, respectiv voci lirice ale aceleiași conștiințe, ceea ce este o asemănare cu poemul „Luceafărul”, dar și elemente dramatice, oferite de dialog.

Curentul literar:

  • Modernismul se manifestă începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și este un curent literar ale cărui trăsături au fost teoretizate de către Eugen Lovinescu. Acest curent promovează înnoirea literaturii prin desprinderea de trecut.
  • Poezia “Riga Crypto și lapona Enigel” aparține modernismului datorită îmbinării imaginilor concrete cu cele abstracte și a simbolurilor, care conferă ambiguitate limbajului poetic, dar și a strofelor inegale cu o rimă și un ritm care variază.

Apariția și încadrarea în specia literară:

  • Poezia “Riga Crypto și lapona Enigel” a apărut în anul 1924, fiind apoi integrată în 1930 în singurul volum antum al lui Ion Barbu, “Joc secund”.
  • Opera lui Ion Barbu este încadrată în specia “baladă”, chiar autorul fiind cel care o intitulează astfel, datorită aspectului său de cântec medieval, care constituie o învățătură asupra existenței.

Tema:

  • Tema poeziei este iubirea, imposibilă însă, căci protagoniștii fac parte din regnuri diferite, riga face parte din regnul vegetal, iar lapona face parte din regnul uman și aspiră către lucruri diferite.

Titlul:

  • Este format din două nume proprii “Crypto” și “Enigel”, cuvântul de legătură “și”, plus două substantive comune “riga” și “lapona”, care ilustrează ipostazele celor doi din text.
  • Atât articularea substantivelor, cât și numele proprii denotă unicitatea celor doi.

Compoziția exterioară:

  • Balada “Riga Crypto și lapona Enigel” este alcătuită din 27 de strofe, cu un număr de versuri care variază între 4 și 7, care au un ritm și o rimă care variază.
  • Poezia are un lirism obiectiv, prin absența mărcilor eului liric, sentimentele fiind exprimate prin intermediul unor măști sau al unor personaje lirice, fiind evidențiată lirica măștilor.

Structura de adâncime:​

Poezia este împărțită în două părți, adoptând structura povestirii în ramă.

Prima parte:

  • Prima parte este formată din primele 4 strofe ale poeziei și are rol de introducere pentru a doua parte, fiind un prolog al baladei.
  • Acțiunea se petrece la nuntă, unde un “menestrel trist” va cânta tragica poveste a laponei Enigel și a rigăi Crypto.
  • Menestrelul este un artist medieval, timpul mitic, fiind sugerat prin epitetele “menestrelul trist și aburit”, “mult îndărătnic”. Aceste epitete sugerează și melancolia cu care menestrelul cântă povestea mult așteptată.
  • Sintagma “acum o vară” și adverbul “azi”, nu ne arată timpul, ci doar accentuează un moment imprecis al zicerii
  • Momentul zicerii este unul ales, “la spartul nunții, în cămară”, la fel ca și modalitatea de interpretare, aleasă de către “un nuntaș fruntaș”, cel care îl invocă pe “menestrel”. Acesta alege o modalitate de interpretare lentă “-Zi-l menestrel!/Cu foc l-ai zis acum o vară;/Azi zi mi-l strâns, încetinel”. Această repetare sugerează un ritual.

Partea a doua:

  • Partea a doua cuprinde următoarele 23 de strofe, unde este prezentată povestea dintre riga Crypto și lapona Enigel, fiind un “Luceafăr întors”.
  • Această parte este împărțită pe momente și cuprinde descrierea regelui ciupercă și a împărăției sale, călătoria laponei către soare, întâlnirea celor doi la nivel oniric, dialogul dintre ei și pedepsirea lui Crypto
  • A doua parte se deschide cu descrierea mediului întunecat și umed, în care trăiește Crypto, dar și cu descrierea statutului superior al acestuia: “Des cercetat de pădureți/În pat de râu și-n humă unsă,/ Împărățea peste bureți/Crai Crypto, inimă ascunsă”. Metafora “inimă ascunsă” sugerează închiderea în sine, simbol al increatului.
  • Regele ciupercă, cel numit “sterp” și “nărăvaș”, deoarece dorea să-și depășească condiția de ciupercă, fiind neînțeles de către inferiorii săi, fusese blestemat “De-o vrăjitoare mânătarcă,/De la fântâna tinereții”, să nu se poată însoți cu cei asemeni lui.
  • Aici ne este prezentată și lapona Enigel, ființa la care visează Crypto. Această “Laponă mică, liniștită,/Cu piei pe nume Enigel”, face parte din regnul uman, unde și ea are un statut superior, prin dorința împlinirii absolute reprezentată prin soare.
  • Enigel se aseamănă cu regele ciupercă doar prin statutul superior pe care îl are fiecare în propria lume.
  • n timp ce, deosebirile dintre ei sunt mai mari la număr, fiind prezentate prin intermediul antitezelor și al imaginilor care descriu mediul existențial al celor doi
  • Deși ambii trăiesc în medii reprezentate de răcoare, mediul lui Crypto fiind umed și răcoros “în pat de râu și humă”, iar cel al lui Enigel este rece “În țări de gheață urgisită”, ea își dorește să depășească această condiție, fiind atrasă de căldura și lumina soarelui.
  • n timp ce călătorea spre sud conducându-și renii, simbol pentru reprezentanții comuni ai regnului, care au nevoie de un lider, Enigel se oprește pentru un popas în lumea rece și răcoroasă, “pe mușchiul crud”, “pe trei covoare de răcoare”, acolo unde “Lin adormi, torcând verdeață:”, deoarece torsul este un mit cu valențe demiurgice.
  • În visul ei are loc întâlnirea cu riga Crypto, fiind o trecere spre lumea fantastică, care face trimitere la poemul “Luceafărul”.
  • Cei doi, deși fac parte din regnuri diferite, au amândoi aspirații către împlinirea prin intermediul cunoașterii. Însă, se crează o antiteză între aspirațiile celor doi, deoarece ea își dorea atingerea idealului solar, în timp ce el își dorea împlinirea în dragoste, motiv pentru care Crypto o roagă pe Enigel să rămână în lumea lui umedă și răcoroasă.
  • Crypto lansează 3 chemări, prin care încearcă să o ademenească pe fată. Toate cele 3 chemări sunt sub forma unui descântec, pentru care se folosește un limbaj popular îmbinat cu cel literar, precum “iacă”, “lamă de blestem”, “te frângi”, “somn fraged”, care accentuează caracterul de baladă, iar toate sfârșesc cu un refuz.

Prima chemare:

  • În această primă chemare, Enigel este “îmbiată” cu elemente definitorii pentru mediul din care face parte Crypto, precum “dulceață” și “fragi”. Acest gest simbolizează dorința lui de a-i dărui împărăția fetei, însă aceasta refuză, continuând să aspire către soare, exprimând această dorință în versurile: “- Rigă spân, de la sân,/Mulțumesc Dumitale./Eu mă duc să culeg/Fragii fragezi, mai la vale”.

A doua chemare:

  • În a doua chemare este evocat sacrificiul suprem, pe care Crypto este dispus să-l facă “Dacă pleci să culegi,/Începi, rogu-te cu mine.”, dar Enigel este mai înțeleaptă și mai matură și îl refuză și de această dată.
  • Ea îi prezintă motivele incompatibilității lor, îl numește pe Crypto “umed și plăpând” și îi dă un sfat: “Teamă mi-e, te frângi curând,/Lasă. Așteaptă de te coace.”.
  • Opoziția “copt/necopt” sugerează opoziția dintre “soare/umbră”, care subliniază relația fiecăruia cu universul, incompatibilitate peste care niciunul dintre ei nu poate trece fără să se piardă pe sine.
  • În timp ce Enigel aspiră către lumina și căldura soarelui, Crypto se teme de lumina acestuia: “de soare,/Visuri sute, de măcel,/Mă despart.E roșu, mare,/Pete are fel de fel;”.

Ultima chemare:

  • În ultima chemare, Crypto îi sugerează fetei renunțarea la idealul său “Lasă-l, uită-l, Enigel,/În somn fraged și răcoare”
  • Răspunsul fetei este un categoric refuz, prin care îi explică că oamenii din ținuturile ei poartă o teamă pentru umbră, idealul lor fiind împlinirea prin cunoaștere, respectiv a soarelui, care le bucură sufletul: “La soare, roata se mărește;/La umbră numai carnea crește”.
  • Umbra, principalul factor al morții sufletului, este capabilă să dezvolte doar carnea, care este doar “somn”, în timp ce împlinirea sufletului se află în timpul îndelungat al vieții.
  • Acest ultim refuz este fatal pentru Crypto, asupra căruia se năpustește puterea blestemului, atunci când soarele îl surprinde lipsit de apărarea sa, umbra și răcoarea și: “Se oglindi adânc în el;”, “Și sucul dulce înăcrește!/Ascunsă-i inima plesnește.”, iar “regele ciupercă” devine o ciupercă otrăvitoare.
  • În final este din nou menționată opoziția dintre ființa umană și cea vegetală prin antiteza “fiară bătrână-făptură mai firavă” din versurile: “Că sufletul nu e fântână/Decât la om, fiară bătrână,/Iar la făptura mai firavă/Paharul e gândul, cu otravă.”.
  • “Fiara bătrână”, datorită timpului de viață mai îndelungat, este o ființă supusă greșelii și încercării repetate, spre deosebire de “făptura mai firavă” care este doar o creatură vegetală cu un timp scurt de viață, pentru care orice greșeală este fatală.
  • În cele din urmă, se restabilește ordinea firească a lucrurilor, iar “nebunul riga Crypto”, ajutat “De-o vrăjitoare mânătarcă,/De la fântâna tinereții” să fie capabil de împlinire, ajunge, prin oglindire, să se însoțească cu o ființă din lumea lui: “măselarița-i mireasă/Să-i ție de împărătească”.

Simboluri:

  • Nunta este simbolul predominant al poeziei și este o probă a inițierii în tainele lumii.
  • Soarele este un alt simbol, care reprezintă idealul uman, la care poate aspira doar o ființă superioară.
  • Oglinda, un alt simbol al poeziei, obiect al reflectării, care îl coboară pe Crypto mai mult în inferioritate.

Personajele:

  • Personajele sunt și ele simboluri, care evidențiază lirica măștilor.
  • În acest “Luceafăr întors”, poetul, Ion Barbu, s-a închipuit și el ca fiind fiecare dintre personaje, însă în poezia sa, ființa superioară este de gen feminin și face parte din sfera umanului, iar ființa inferioară, masculină, face parte din regnul vegetal.
  • În ambele poeme, din cauza planurilor diferite din care provin protagoniștii, împlinirea cunoașterii prin iubire este imposibilă.

Încheiere:

În concluzie, balada “Riga Crypto și lapona Enigel” ne prezintă morala asupra dualității omului.

Post Views: 3,949